Kölcsönsorok: Ana Blandiana

Észak / Nordul

Nem aljasságból hazudunk,
tudatlanságból.
A ködben nem tudjuk
kik vagyunk.
Mögöttünk egy sor ismeretlen szülő,
előttünk egy sor ismeretlen fiú.
Mit tudunk? Kit ismerünk?
Bizonytalanul mozgunk,
topogunk, lépünk egyet,
aztán még egyet,
végül is megindulunk
nosztalgiával nézve az ellenkező irányba…
Ha legalább egyetlen kérdésre felelnének!
Merre van észak?
Homlokunkon kicsit reszket a haj
az idő szelében.

Nu trișăm din ticăloșie,
Ci din nepricepere.
Aburiți, nu mai știm
Cine suntem și cum.
In urmă, un șir de părinți necunoscuți,
In față, un șir de fii necunoscuți.
Ce știm? Pe cine cunoaștem?
Ne mișcăm nesiguri:
Facem un pas, apoi încă unul,
Și altul, și-n cele din urmă pornim
Privind nostalgic în direcția opusă
Dacă ni s-ar răspunde cel puțin la o-ntrebare:
Unde e nordul?
Pe frunte părul ne tremură ușor
În vântul produs
De trecerea timpului.

Utazás / Călătorie

Járkálok magamban,
mint valami idegen városvban,
ahol senkit sem ismerek.
Este félek az utcán,
és az esős délutánokon
fázom és unatkozom.
Nem vágyom utazni
az út egyik oldaláról
a másik oldalára
– ennyi a kaland –
Nem emlékszem
más életekre,
s a kérdésre:
“Mért hoztak ide?”

Umblu prin mine
Ca printr-un oraș străin
În care nu cunosc pe nimeni.
Seara mi-e teamă pe străzi
Și-n după-amieze ploioase
Mi-e frig și urât.
Nici o dorință de-a călători,
Când și numai trecerea drumului
E aventură,
Nici o amintire din alte vieți
Întrebării
“De ce-am fost adusă aici?”…

Hervay Gizella fordításai

Forrás: Ifjúmunkás, 1969. március 13. / 11. szám / im-69/3

2017. szeptember 14.

Szóljon hozzá!